urât — URẤT, Ă, (I) urâţi, te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. adj. 1. Care are o înfăţişare neplăcută, care este lipsit de frumuseţe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezeşte repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre … Dicționar Român
lehamite — LEHÁMITE s.f. (pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (faţă de cineva sau de ceva). ♢ (În expr.) A i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [var.: lehámete s.f. – Din bg.… … Dicționar Român
plicsis — PLÍCSIS s. v. plictiseală, urât. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plícsis ( suri), s.n. – Plictiseală. – var. plixis, plictis. ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucişare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der.… … Dicționar Român
plictis — PLICTÍS s.n. (înv. şi fam.) Plictiseală. [acc. şi: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv). Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 Plictis ≠ pasiune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PLICTÍS s. v. plictiseală, urât … Dicționar Român
plictisitor — PLICTISITÓR, OÁRE, plictisitor, oare, adj. 1. Care plictiseşte (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 Plictisitor ≠ amuzant,… … Dicționar Român
anost — ANÓST, Ă, anoşti, ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [acc. şi: ánost] – Din ngr. ánostos. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
anosteală — ANOSTEÁLĂ, anosteli, s.f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANOSTEÁLĂ s. v. plictiseală, urât. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime anosteálă s. f.,… … Dicționar Român
căsca — CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a… … Dicționar Român
lasitudine — lasitúdine s. f., g. d. art. lasitúdinii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LASITÚDINE s.f. Oboseală, plictiseală. ♦ (fig.) Dezgust. [cf. fr. lassitude]. Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
plictisit — PLICTISÍT, Ă, plictisiţi, te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – v. plictisi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLICTISÍT adj. 1. sătul, săturat,… … Dicționar Român
