plin

plin
PLIN, -Ă, plini, -e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri şi nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartuşe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neştirbit. ♢ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile şi drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conţine, are ceva în cantitate sau în număr mare. ♦ (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parţial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre fiinţe, corpul lor sau părţi ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuţ. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârşit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. ♢ expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. s.n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spaţiu etc.; conţinut, cuprins. ♢ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanenţă într-o conductă de transport. ♢ Loc adv. Din plin = din abundenţă. ♢ loc. adj. şi adv. În plin = în centru, la ţintă. ♢ loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. în toiul... ♢ expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuşi, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ţinta vizată, a-şi ajunge scopul. A-i ieşi cuiva cu plin(ul) = a-i ieşi cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credinţa populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei maşini. – lat. plenus.
Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

Plin ≠ deşert, gol, sec
Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Antonime

PLIN adj. 1. întreg, neînceput. (Pe masă se află un pahar plin cu apă.) 2. complet. (Vagonul este plin.) 3. v. doldora. 4. încărcat, umplut, (Transilv.) tecăruit. (Pivniţă plin cu lemne) 5. v. încărcat. 6. v. masiv. 7. v. înţesat. 8. acoperit, încărcat. (O grădină plin cu flori.) 9. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais plin de fructe.) 10. v. scăldat. 11. v. întreg. 12. v. grăsuţ. 13. v. gras. 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Braţe plin.) 15. v. măşcat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PLIN s. v. conţinut, cuprins.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plin adj. m., pl. plini; f. sg. plínă, pl. plíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

plin s. n., (spaţii) pl. plínuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLIN1 n. Conţinut al unui recipient. ♢ Din plin din belşug; din abundenţă. A face plinul a umple cu benzină rezervorul unei maşini. A-i merge (cuiva) din plin a reuşi în toate. A-i ieşi (cuiva) cu plinul a ieşi în faţa sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiţii, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLIN2 plină (plini, pline) 1) şi fig. (în opoziţie cu gol) (despre vase, recipiente, încăperi etc.) Care conţine atât cât poate cuprinde. Pahar plin. Sac plin. Magazie plină.plin (cu) ochi umplut până la limită. A fi plin de sine a fi încrezut. 2) şi fig. Care posedă sau conţine o cantitate ori un număr mare (de ceva). plin de bani. plin de greşeli. plin de emoţii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; căruia nu-i lipseşte nimic; întreg; complet. ♢ Lună plină lună rotundă. Voce plină voce puternică şi sonoră. 4) (despre persoane sau despre părţi ale corpului) Care are forme rotunde. plin la trup. Faţă plină. 5) Care este fără goluri; care nu e deşert. Nucă plină. Ştiulete plin. /<lat. plenus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

plin (plínă), adj.1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (s.n.) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. lat. plenus (Puşcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio. – Der. plinătate, s.f. (plenitudine), format după fr. plénitude; plineală, s.f. (înv., îndeplinire, executare silită); plinuţ, adj. (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadenţă; refl., a-şi găsi naşul, a i se înfunda), se consideră îndeobşte ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Puşcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din sl. (na)plŭniti; neîmplinit, adj. (neexecutat; imperfect); împlinitor, s.m. (înv., executor); deplin, adv. (împlinit; adj., complet); deplinătate, s.f. (plenitudine); îndeplini, vb. (a executa). – cf. suplini.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • plin — plȋn m <N mn plȉnovi> DEFINICIJA kem. tvar takvog agregatnog stanja u kojem molekule jedna na drugu malo ili nikako ne djeluju; gas SINTAGMA bojni plin vojn. zabranjeno kemijsko sredstvo, neprijatelju može zatrovati zrak, hranu, vodu itd.;… …   Hrvatski jezični portal

  • plîn — m 〈N mn plı̏novi〉 kem. tvar takvog agregatnog stanja u kojem molekule jedna na drugu malo ili nikako ne djeluju ∆ {{001f}}bojni ∼ vojn. zabranjeno kemijsko sredstvo, neprijatelju može zatrovati zrak, hranu, vodu itd.; gradski ∼ plin koji se… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • plin — plin, a mí, plin expr. no importar, ser indiferente. ❙ «...porque, la verdad, todo eso a mi: ¡plin!» A. Zamora Vicente, Desorganización. ❙ ▄▀ ❙ «Puedes comprar ese coche si quieres. A mí, plin.» …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • Plin. — Plin., bei naturwissenschaftl. Namen Abkürzung für G. Plinius Secundus, den Ältern …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • plín — a m (ȋ) 1. snov, ki nima svoje prostornine in oblike: plin se razteza, segreva; razredčiti, stisniti, utekočiniti plin; lahek, redek plin; plin brez barve, okusa, vonja; za plin neprepusten; plini, tekočine in trdne snovi // navadno s prilastkom …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • PLIN — Perilipin, also known as PLIN, is a human gene.cite web | title = Entrez Gene: PLIN perilipin| url = http://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/entrez?Db=gene Cmd=ShowDetailView TermToSearch=5346| accessdate = ] PBB Summary section title = summary text =… …   Wikipedia

  • plin — dis·ci·plin·able; dis·ci·plin·al; dis·ci·plin·ant; dis·ci·plin·a·to·ry; dis·ci·plin·er; plin·thi·form; com·plin; …   English syllables

  • plin — ► locución Significa que no tiene importancia o que no importa lo más mínimo en la expresión ¡a mí, plin!: ■ si no vienes, ¡a mí, plin!, pero luego asume las consecuencias. * * * plin A mí, plin (inf.). Expresión utilizada para denotar… …   Enciclopedia Universal

  • plin — plim o plin a mí, a ti, etc., plin. exprs. coloqs. U. para indicar que a algo no se le da ninguna importancia …   Diccionario de la lengua española

  • PLIN — Preformed Line Products Company (Business » NASDAQ Symbols) …   Abbreviations dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”