plintă

PLÍNTĂ, plinte, s.f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereţilor unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor şi a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieşită mai în afară şi formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



plíntă s. f., pl. plínte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLÍNT//Ă plintăe f. 1) Piesă îngustă, mai ales din scândură, confecţionată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete şi podea; pervaz. 2) Partea de jos a unei construcţii (zid, sobă etc.) ieşită în afară. /<fr. plinthe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâşie de lemn, de piatră etc. aşezată în partea inferioară a pereţilor unei camere pentru a feri pereţii de lovituri şi umezeală şi pentru a astupa rostul dintre pardoseală şi perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].

Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN



PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâşie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereţilor unei camere, care fereşte pereţii de lovituri şi umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN