plug

PLUG, pluguri, s.n. 1. Unealtă agricolă cu tracţiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriştit etc. ♢ expr. De la coarnele plugului = de la ţară. ♦ Arat, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupaţia plugarului; plugărie¹. ♢ expr. Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupaţia. ♦ fig. Ogor, pământ; ţară. 2. (În sintagmele) Plug de cărbune = maşină de lucru prevăzută cu lame sau cuţite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operaţiilor de abataj şi de încărcare a cărbunilor. Plug nivelator = maşină folosită la nivelarea terenurilor şi la împrăştierea unui material pe o şosea sau pe un teren. Plug pentru şanţuri = maşină de lucru cu cuţite speciale care serveşte la săparea şanţurilor. Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curăţirea zăpezii de pe o cale de comunicaţie. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza. 5. (reg.) Pluguşor (2). – Din sl. plugŭ.

Trimis de oprocopiuc, 01.06.2007. Sursa: DEX '98



FIERUL-PLÚGULUI s. v. spanacul-ciobanilor.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



PASĂREA-PLÚGULUI s. v. piţigoi.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



PLUG s. 1. (tehn.) (reg.) plugniţă. (Cu plugul se ară.) 2. v. plugărit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PLÚGUL s. art. v. pluguşorul.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



plug s. n., pl. plúguri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLUG pluguri n. 1) Unealtă agricolă pentru arat. plug cu cai. plug cu cormană. ♢ plug de zăpadă vehicul special amenajat pentru curăţarea zăpezii de pe o cale de circulaţie. plug de cărbune agregat folosit la tăierea şi încărcarea cărbunilor în mine. plug nivelator maşină folosită pentru nivelare în lucrările rutiere. (A fi) de la coarnele plugului (a fi) din ţărani. A trage în plug a munci din greu (obosind peste măsură). 2) Munca aratului. Ţăranii vin de la plug. 3) Procedeu de a frâna schiurile, apropiindu-le vârfurile. /<sl. plugu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



plug (plúguri), s.n. – 1. Unealtă pentru arat. – 2. Obicei folcloric din ajunul Anului Nou, în care se merge pe la case, adesea cu un plug în miniatură, cîntîndu-se cîntece legate de muncile cîmpului. – 3. Vehicul de deszăpezit. – 4. Constelaţia Orion. – Mr., megl. plug. sl. plugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68; Pascu, II, 205), cf. bg., sb., cr. plug, ceh. pluh, pol. plug, rus. plugi, din germ. Pflug. – Der. plugar, s.m. (municor agricol; urător); plugăraş, s.m. (flăcău care umblă cu uratul în ajunul Anului Nou); plugări, vb. (a munci pămîntul, a ara; a se ocupa cu muncile cîmpului); plugărie (var. plugărit), s.f. (ocupaţia plugarului); plugăreasă (var. plugăriţă), s.f. (ţărancă); pluguleţ (var. pluguşor), s.n. (obicei folcloric în ajunul Anului Nou; cîntecul care se cîntă cu acest prilej).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER