plăti

PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf şi îndesat pentru o pagubă sau o suferinţă. ♦ A achita un impozit, o obligaţie etc. ♦ refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligaţie. 2. tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. intranz. (pop.) A valora, a preţui, a face. ♢ expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

Trimis de oprocopiuc, 11.10.2006. Sursa: DEX '98



PLĂTÍ vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A plăti în termen rata.) 2. v. achita. 3. v. restitui. 4. v. oferi. 5. v. retribui. 6. v. ispăşi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PLĂTÍ vb. v. face, preţui, valora.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



plătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plăteáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PLĂT//Í plătiésc 1. tranz. 1) (mărfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita; a da. ♢ plăti cu capul (sau cu viaţa) a fi pedepsit cu moartea pentru o faptă săvârşită. plăti cu dobândă a se răzbuna făcându-i cuiva un rău şi mai mare (pentru o pagubă sau o suferinţă). 2) (sume de bani sau obiecte) A da în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumită valoare; a avea un anumit preţ; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



plătí (plătésc, plătít), vb. – 1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligaţie. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăşi. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. sl. platiti "a lichida" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ. – Der. plată, s.f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s.f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plăteşte); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s.f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s.f. (recompensă). cf. platcă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER