plătică

PLĂTÍCĂ¹, plătici, s.f. Peşte de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic şi scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.

Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



PLĂTÍCĂ², plătici, s.f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat şi la noi pentru a forma perdele de protecţie; glădiţă (Gleditschia triacanthos). – et. nec.

Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



PLĂTÍCĂ s. (iht.) 1. (Abramis brama) (reg.) zorcan. 2. v. cârjancă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PLĂTÍCĂ s. v. glădiţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



plătícă (zool., bot.) s. f., g.-d. art. plătícii; pl. plătíci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLĂTÍ//CĂ¹ plăticăci f. Peşte de talie medie, cu capul mic şi cu corpul plat, de culoare cenuşie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLĂTÍ//CĂ² plăticăci f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie şi cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiţă. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăţi de slănină (cu şorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.

Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DAR



plătícă (plătíci), s.f. – Peşte de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiţă, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de "turtit" e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s.f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit aşa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuţă, s.f. (peşte, Rhodeus amarus).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER