pomeni

pomeni
POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenţionat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ refl. impers. A se menţiona lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generaţie în generaţie; a se aminti, a se cita. ♢ expr. Nici că se pomeneşte! (sau unde se pomeneşte?) = nici vorbă, nici pomeneală. 2. tranz. şi intranz. A ţine minte, a-şi aduce aminte, a-şi aminti. ♦ tranz. (înv. şi pop.) A aniversa, a comemora, a sărbători. 3. tranz. A apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă. 4. tranz. A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situaţie. ♦ refl. A se afla, a se vedea (pe neaşteptate) în faţa cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situaţie neaşteptată. ♢ expr. Te pomeneşti că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva... 5. tranz. (În ritualul creştin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinităţii asupra lui, pentru a obţine iertarea păcatelor lui etc. 6. refl. şi tranz. (pop.) A (se) trezi din somn. – Din sl. pominĕti.
Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

POMENÍ vb. 1. v. aminti. 2. (bis.) a comânda. (pomeni morţii.) 3. a se întâmpla, (reg.) a se da. (Aşa ceva nu s-a mai pomeni.) 4. a auzi. (Aşa ceva n-am pomeni.) 5. a se afla, a se găsi, a se trezi, a se vedea. (S-a pomeni încolţit de creditori.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POMENÍ vb. v. chema, deştepta, numi, scula, spune, trezi, zice.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pomení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomenésc, imperf. 3 sg. pomeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pomeneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A POMEN//Í pomeniésc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A păstra bine în memorie; a ţine minte (pentru mult timp). ♢ Are să mă pomeniească ameninţare prin care cineva este avertizat că va avea de suferit pentru cele săvârşite. Nici că se pomenieşte nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (într-un anumit fel). Mă va pomeni de bine. 4) rel. (persoane) A numi în timpul slujbei (pentru a atrage harul divinităţii). 5) (în construcţii interogative sau negative) A se întâmpla să vezi sau să auzi. Unde s-a mai pomeniit aşa ceva? 2. intranz. A aduce vorba în treacăt (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pominĕti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE POMEN//Í mă pomeniésc intranz. A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se trezi; a pica; a cădea. ♢ Te pomenieşti că se prea poate că; mai ştii. /<sl. pominĕti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pomeníti — in poméniti im nedov. (ȋ ẹ) 1. imeti vsebino a) ki označuje kak pojem, predmet: razloži mi, kaj pomeni tuja beseda; izrazi, ki pomenijo poklic, so: zidar, električar; to pomeni dejansko isto / beseda hiša pomeni stavbo, družino, podjetje b) ki… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …   Dicționar Român

  • pomenire — POMENÍRE, pomeniri, s.f. Acţiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morţi. ♢ Veşnica pomenire = cântare… …   Dicționar Român

  • aminti — AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. tranz. A face pe cineva să şi aducă aminte de ceva. 3. tranz. A pomeni, a menţiona ceva sau pe cineva. – Din aminte. Trimis de cata, 17.01.2004.… …   Dicționar Român

  • atinge — ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A lua contact direct (dar superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. A atins în zbor vârful copacilor. 2. tranz. A lovi, a izbi (uşor). L a atins pe umăr. ♦ (arg.) A trage cuiva o… …   Dicționar Român

  • comânda — COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. tranz. (înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – lat. commandare (= commendare). Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  COMÂNDÁ vb. v. pomeni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • menţiona — MENŢIONÁ, menţionez, vb. I. tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [pr.: ţi o ] – Din fr. mentionner. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  MENŢIONÁ vb. 1. v. aminti …   Dicționar Român

  • pomeneală — POMENEÁLĂ s.f. (În expr.) Nici pomeneală (de... sau să...) = nici urmă (de aşa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  pomeneálă s. f. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • trezi — TREZÍ, trezesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) deştepta, a (se) scula din somn. 2. refl. şi tranz. A şi veni sau a face să şi vină în fire (dintr o stare de reverie, de leşin etc.). 3. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină conştient, a …   Dicționar Român

  • aduce — ADÚCE, adúc, vb. III. 1. tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a l preda). ♢ expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”