popor

popor
POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, populaţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (înv.) Populaţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populaţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ loc. adj. Din popor = care face parte din grosul populaţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – cf. lat. p o p u l u s , it. p o p o l o .
Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98

POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul popor s-a ridicat la luptă.) 3. v. gloată. 4. neam, populaţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un popor de viteji.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POPÓR s. v. enorie, parohie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

popór s. n., pl. popoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POP//ÓR poporoáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populaţie. 3) Totalitate de oameni de o anumită naţionalitate; neam; seminţie. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei ţări. 5) pop. Mulţime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

popór (popoáre), s.n. – 1. Popor, naţie. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriaşi. – 4. Mulţime, gloată. lat. pǒpŭlus (Puşcariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt moştenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, şi pare cultism, cel puţin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. şi fr. (sec. XIX). Der. poporan, s.m. (enoriaş), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano "enoriaş" (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moştenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 "poporenii ce-au fost la acea biserică"); poporan, adj. (popular); poporime, s.f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s.f.; impopularitate, s.f.; populariza, vb.; popularizator, s.m.; populaţi(u)ne, s.f., toate din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • popór — s. n., pl. popoáre …   Romanian orthography

  • popular — POPULÁR, Ă, populari, e, adj. 1. Care aparţine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor şi lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care… …   Dicționar Român

  • etnic — ÉTNIC, Ă, etnici, ce, adj. Referitor la apartenenţa la un popor; privitor la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. ♢ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. Trimis de ciprianciobanu, 25.04.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • norod — NORÓD, noroade, s.n. 1. (pop.) Popor, naţiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr un anumit popor, dintr o anumită naţiune. ♦ (înv. şi pop.) Totalitatea credincioşilor care aparţin unui cult creştin, unei eparhii etc. 2.… …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

  • ornamentică — ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe şi a dispune ornamentele în arhitectură şi în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (muz.) Totalitatea sunetelor care… …   Dicționar Român

  • Trei culori — (Trois couleurs) était l hymne national de la Roumanie avant la révolution roumaine de 1989. Il a été remplacé par Deșteaptă te, române!. Il est basé sur un chant patriotique du même nom, avec la même musique (composée par Ciprian Porumbescu),… …   Wikipédia en Français

  • civilizaţie — CIVILIZÁŢIE, civilizaţii, s.f. Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii într o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • ţară — ŢÁRĂ, ţări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într un stat; p.ext. stat. ♢ expr. Ţara lui Cremene (sau a lui Papură Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce i place, fără să dea… …   Dicționar Român

  • Trei culori — ( Three colours ) was the national anthem of Romania from 1977 until 1989, during the last stage of the Communist regime. Since the anti communist Romanian Revolution of 1989 it been replaced by Deşteaptă te, române! Before 1977. the national… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”