autodistrugere

AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se distruge singur. ♦ spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traictorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu şi-au atins ţinta. [pr.: a-u-] – Auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autodistrúgere s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodistrúgerii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu şi-au atins ţinta. [< autodistruge, după fr. autodestruction].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN