potrivire

potrivire
POTRIVÍRE, potriviri, s.f. Acţiunea de a (se) potrivi şi rezultatul ei; potrivit1. – v. potrivi.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Potrivire ≠ nepotrivire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POTRIVÍRE s. 1. v. ajustare. 2. v. dozare. 3. v. reglare. 4. v. asortare. 5. v. concordanţă. 6. v. armonie. 7. adecvare, compatibilitate. (O potrivire mai mare sau mai mică la ...) 8. v. afinitate. 9. v. coincidenţă. 10. v. nimereală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POTRIVÍRE s. v. împotrivire, opoziţie, opunere, rezistenţă.
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime

potrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potrivírii; pl. potrivíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • rimă — RÍMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din …   Dicționar Român

  • afinitate — AFINITÁTE, afinităţi, s.f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune. 2. (chim.) Proprietate a două substanţe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant …   Dicționar Român

  • coincidenţă — COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [pr. : co in ] – Din fr. coïncidence. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  Coincidenţă ≠ incoincidenţă,… …   Dicționar Român

  • concordanţă — CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • consonanţă — CONSONÁNŢĂ, consonanţe, s.f. 1. (muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălţimi diferite. 2. fig. Potrivire de idei, de păreri; înţelegere, acord. – Din fr. consonance. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • compatibilitate — COMPATIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi compatibil; însuşirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (log.) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale… …   Dicționar Român

  • potriveală — POTRIVEÁLĂ, potriveli, s.f. (pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanţă, acord. ♢ loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidenţă. 3. (pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într un anumit fel, aşa cum trebuie; împodobire,… …   Dicționar Român

  • prepotrivire — PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s.f. Operaţie de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în maşina de tipar pentru potrivire. – Pre1 + potrivire. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  prepotrivíre s. f. → potrivire… …   Dicționar Român

  • similitudine — SIMILITÚDINE, similitudini, s.f. 1. Potrivire, asemănare, identitate (între două lucruri sau două acţiuni). 2. (fiz.; tehn.) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într o corespondenţă parţială sau totală, astfel încât valorile mărimilor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”