potrivă

potrivă
POTRÍVĂ s.f. Egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveşte, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva. ♢ loc. adj. şi adv. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... (înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

POTRÍVĂ adv. v. contra, împotrivă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POTRÍVĂ s. v. seamăn.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pe potríva loc. prep.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

potrívă s. f. (sil. -tri-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POTRÍV//Ă f. înv. Asemănare perfectă (cu cineva sau ceva). ♢ Pe (sau de) potrivăa cuiva pe (sau de) măsura cuiva. /<sl. protivo
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

potrívă s.f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (‹ în potrivă), contra. – Dimpotrivă (‹ din potrivă), din partea opusă. – var. înv. protivă. sl. protivŭ "contra" (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporţiona, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanţă); potriveală, s.f. (asemănare; coincidenţă, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s.f. (diferenţă, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ "opus"; protivnie, s.f. (înv., opoziţie, duşmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti "a rezista"; împotriveală, s.f. (rezistenţă); împotrivitor, adj. (care se opune).
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • deopotrivă — DEOPOTRÍVĂ adv. În mod egal, la fel, fără deosebire. [var.: (reg.) dopotrívă adv.] – De4 + o + potrivă. Trimis de dante, 12.03.2009. Sursa: DEX 98  DEOPOTRÍVĂ adv., adj. 1. adv. v …   Dicționar Român

  • potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …   Dicționar Român

  • împotrivă — ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În faţă. [var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.… …   Dicționar Român

  • contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it …   Dicționar Român

  • nimeri — NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. intranz. A sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într un anumit loc, într un moment anume etc. ♦ refl. A se afla… …   Dicționar Român

  • obraz — OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ expr. Să ţi fie ruşine obrazului! sau să ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva… …   Dicționar Român

  • pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… …   Dicționar Român

  • seamăn — SEÁMĂN, semeni, s.m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ♢ expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”