praf

PRAF, (2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmiţarea naturală a scoarţei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vieţuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăţi; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuţie în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf şi pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înşele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine şi care sunt folosite în diferite scopuri. ♢ Praf de puşcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă şi care se foloseşte pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se întrebuinţează în patiserie pentru a face sa crească aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obţinut prin eliminarea apei din componenţa lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac şi formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanţă cu aspect lucios, preparată din mică¹ pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil şi imputrescibil, obţinut din cenuşa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. spec. Substanţă toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ♢ (arg.) Praf alb = cocaină. 4. (pop.) Polen. [var.: (înv. şi reg.) prav s.n.] – Din sl. prachŭ.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PRAF s. 1. pulbere, (Mold. şi Transilv.) colb, (Bucov. şi Maram.) şperlă, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (Olt. şi Munt.) ştiup. (praf stârnit pe un drum de ţară.) 2. praf de puşcă v. pulbere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



praf s. n., (substanţe chimice sau medicamente) pl. práfuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRAF prafuri n. 1) la sing. Material solid transformat în particule foarte mici şi fine; pulbere; pudră. ♢ praf radioactiv praf care se formează în urma exploziilor nucleare, răspândindu-se la mari distanţe. A face praf (pe cineva sau ceva) a) a face să nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necruţătoare. A face praf şi pulbere a nimici; a distruge. A arunca praf în ochii cuiva a încerca să amăgească pe cineva, prezentându-i situaţia altfel decât e în realitate. 2) Substanţă pulverulentă având diferite întrebuinţări. praf de dinţi. praf de puşcă. 3) Medicament în formă de materie pulverulentă. /<sl. prahu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



praf (práfuri), s.n. – 1. Pulbere, colb. – 2. Prăfăraie. – 3. Medicament în formă de pulbere. – 4. Iarbă de puşcă (corect praf de puşcă, praf pentru arme). – var. înv. prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau. Megl. prau. sl. prachŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), cf. bg., sb., cr. prah, ceh. prach. – Der. prăfărie (var. înv. prăvărie), s.f. (praf mult); prăfos, adj. (cu praf); prăfos, adj. (cu praf); prăfui (var. praftură, ple(a)ftură), s.f. (pămătuf al fierarului; arg., rege la cărţile de joc; arg., popă), ultimele sensuri prin sinecdocă, din cauza barbei sale; prăftui, vb. (a stropi cu agheasmă; a da din coadă, pentru a se apăra de muşte); prăfuriu, adj. (de culoarea prafului); prăfuros, adj. (plin de praf); sprehui (var. şrehui, sprăhui), vb. (a scutura de praf, a scoate praful), în Mold. – cf. prahaiţă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER