- praştie
- PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită. ♢ Loc adj. Ca din praştie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praştia (1); distanţa pe care o străbate o piatră azvârlită cu praştia. ♢ expr. Ca de o praştie sau cât dai (sau ajungi) cu praştia = la o distanţă relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruţe şi de care se prinde un cal lăturaş. ♢ Cal de praştie = cal lăturaş. ♢ expr. (reg.) A-şi lua hamul şi praştia = a-şi căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-şi găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ţine un cal pentru a-l dresa. ♢ expr. A da un cal la praştie = a dresa un cal, ţinându-l de o frânghie şi făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta.Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98PRÁŞTIE s. (reg.) răpezitor, (Mold. şi Transilv.) proaşcă, (prin Ban. şi Transilv.) puşcă, (prin Ban.) şlaidăr. (praştie de aruncat pietricele.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRÁŞTIE s. v. chimir, cosoroabă, şerpar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepráştie s. f. (sil. -ti-e), art. práştia (sil. -ti-a), g.-d. art. práştiei, pl. práştii, art. práştiile (sil. -ti-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÁŞTI//E praştiei f. 1) înv. Armă de luptă folosită la aruncarea pietrelor la distanţă. 2) Jucărie din două bucăţi de elastic, legate de capetele unei crăcane şi unite la celălalt capăt cu o bucăţică de piele sau cârpă, cu care se aruncă pietricele. 3) Distanţa pe care o străbate o pietricică azvârlită cu o astfel de jucărie. ♢ Ca din praştie cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaş de leucă sau de capătul osiei. [G.-D. praştiei] /<sl. praštaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpráştie (prắştii), s.f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanţă străbătută de o piatră aruncată cu praştia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoşte, megl. praşti. sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prăşcău (var. praşcău), s.m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăştiaş, s.m. (luptător cu praştia, cal lăturaş); prăştier, s.m. (cal lăturaş); împrăştia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.