predicativ

predicativ
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ♢ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziţii. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziţii. Propoziţie predicativă = propoziţie care îndeplineşte rolul de nume predicativ. 2. (log.) Care se referă la predicat (2), care aparţine predicatului. – Din fr. prédicatif.
Trimis de oprocopiuc, 18.08.2006. Sursa: DEX '98

predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. sg. predicatívă, pl. predicatíve
Trimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

PREDICATÍV predicativă (predicativi, predicative) gram. Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia. Nume predicativ. Propoziţie predicativă. /<fr. prédicatif
Trimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: NODEX

PREDICATÍV, -Ă adj. 1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziţii; propoziţie predicativă (şi s.f.) = propoziţie care îndeplineşte faţă de propoziţia regentă rolul de nume predicativ. 2. (log.) Referitor la predicat. [< lat. praedicativus].
Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DN

PREDICATÍV, -Ă adj. 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. o verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziţii; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziţie predicativă (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element predicativ suplimentar = parte secundară de propoziţie cu dublă subordonare (faţă de verb şi de subiect sau obiect); propoziţie predicativă suplimentară (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (log.) referitor la predicat. (< fr. prédicatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • predicatív — adj. m., pl. predicatívi; f. sg. predicatívã, pl. predicatíve …   Romanian orthography

  • fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român

  • predicat — PREDICÁT, predicate, s.n. 1. (gram.) Parte principală a propoziţiei, care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. ♢ Predicat verbal = predicat exprimat printr un verb la un mod personal (sau printr o interjecţie). Predicat nominal …   Dicționar Român

  • predicativitate — PREDICATIVITÁTE s.f. (gram.) Însuşire a unui cuvânt de a putea avea funcţie de predicat (1). – Predicativ + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  predicativitáte s. f., g. d. art. predicativităţii Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • copulativ — COPULATÍV, Ă, copulativi, e, adj. 1. (Despre conjuncţii) Care leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel. ♢ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect şi numele predicativ.… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • nominal — NOMINÁL, Ă, nominali, e, adj. 1. Care conţine nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. ♢ Valoare nominală = valoare indicată pe o acţiune, pe o hârtie monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală; valoare oficială. Putere… …   Dicționar Român

  • nepredicativ — NEPREDICATÍV, Ă, nepredicativi, e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne + predicativ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  nepredicatív adj. m. (sil. pre ), pl. nepredicatívi; f. sg. nepredicatívă, pl …   Dicționar Român

  • nominativ — NOMINATÍV, Ă, nominativi, e, s.n., adj. 1. s.n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcţie specifica este aceea de subiect şi care este considerat forma de bază a substantivului. 2. adj. (fin.; în sintagma) Obligaţie nominativă = obligaţie care… …   Dicționar Român

  • nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”