presupunere


presupunere
PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PRESUPÚNERE s. 1. (înv. şi pop.) prepus. (Tot felul de presupunere îi trec prin cap.) 2. bănuială, ipoteză, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (presupunere lui s-a adeverit.) 3. v. ipoteză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRESUPÚNER//E presupunerei f. 1) v. A PRESUPUNE. 2) Părere bazată numai pe faptele aparente; prezumţie; supoziţie; ipoteză. /v. a presupune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRESUPÚNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză. ♢ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.