pretoriu

pretoriu
PRETÓRIU, pretorii, s.n. 1. (La romani) Reşedinţa pretorului, sala în care pretorul îşi exercita funcţiile judecătoreşti. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. 2. (înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Ţara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiaţi ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire.
Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98

PRETÓRIU s. (ist.) (înv.) pretor. (pretoriu la romani.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PRETÓRIU s. v. tribunal.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pretóriu s. m. [-riu pron. -riu], art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRETÓRI//U pretoriui n. (la romani) 1) v. PRETORAT. 2) Loc într-o tabără militară unde se amplasa cortul conducătorului. /<lat. praetorium, fr. prétoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRETÓRIU s.n. 1. Reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta ţinea judecăţile. ♦ Prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. ♦ Cortul comandantului, care se aşeza în mijlocul unei tabere romane. 2. Sală de judecată a unui tribunal. [pron. -riu. / < lat. praetorium].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DN

PRETÓRIU s. n. 1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia. o prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. 2. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului. (< lat. praetorium, fr. prétoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pretor — PRÉTOR, pretori, s.m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare (şi care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unităţi militare, cu atribuţii în poliţia administrativă şi juridică în timp …   Dicționar Român

  • tribunal — TRIBUNÁL, tribunale, s.n. 1. Instanţă judecătorească (cu atribuţii determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanţă intermediară între judecătorie şi curtea de apel, care îşi întindea jurisdicţia asupra unui judeţ. 2. Local în care… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”