prezumţie


prezumţie
PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganţă. – Din fr. présomption, lat. praesumptio.
Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX '98

PREZÚMŢIE s. 1. v. ipoteză. 2. v. presupunere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PREZÚMŢIE s. v. aroganţă, fală, fudulie, impertinenţă, infatuare, insolenţă, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, orgoliu, semeţie, sfruntare, trufie, tupeu,vanitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prezúmţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prezúmţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prezúmţiei; (presupuneri) pl. prezúmţii, art. prezúmţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PREZÚMŢI//E prezumţiei f. 1) Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; supoziţie; ipoteză. ♢ prezumţie de nevinovăţie principiu juridic potrivit căruia o persoană învinuită de săvârşirea unei infracţiuni este considerată nevinovată până în momentul când vinovăţia ei va fi stabilită de lege. 2) Opinie prea avantajoasă şi neîntemeiată despre sine; supraestimare proprie. [G.-D. prezumţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. présomption, lat. praesumptio, prezumţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PREZÚMŢIE s.f. 1. Părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziţie. 2. Recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. Părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganţă. [gen. -iei, var. prezumpţie, prezumţiune s.f. / cf. lat. praesumptio, it. presuntione, fr. présomption].
Trimis de LauraGellner, 03.08.2005. Sursa: DN

PREZÚMŢIE s. f. 1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziţie. 2. (jur.) recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară. 3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganţă, infatuare. (< fr. présomption, lat. praesumptio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • prezúmţie — s. f. (sil. ţi e), art. prezúmţia (sil. ţi a), g. d. art. prezúmţiei; (presupuneri) pl. prezúmţii, art. prezúmţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • conjectură — CONJECTÚRĂ, conjecturi, s.f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumţie, supoziţie. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie.… …   Dicționar Român

  • ipoteză — IPOTÉZĂ, ipoteze, s.f. Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce;… …   Dicționar Român

  • presupunere — PRESUPÚNERE, presupuneri, s.f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziţie, ipoteză, presupus, presupoziţie. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚNERE s. 1.… …   Dicționar Român

  • obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… …   Dicționar Român

  • presupus — PRESUPÚS1, presupusuri, s.n. (pop. şi fam.) Presupunere. – v. presupune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PRESUPÚS2, Ă, presupuşi, se, adj. Prezumtiv. – v. presupune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • prezumpţie — PREZÚMPŢIE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • prezumţios — PREZUMŢIÓS, OÁSĂ, prezumţioşi, oase, adj. (livr.) Care are o încredere exagerată în calităţile, în forţele proprii (şi dispreţuieşte ajutorul şi experienţa altora); încrezut, înfumurat. [pr.: ţi os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus… …   Dicționar Român

  • prezumţiozitate — PREZUMŢIOZITÁTE s.f. (livr.) Înfumurare, aroganţă. [pr.: ţi o ] – Prezumţios + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  prezumţiozitáte s. f. (sil. ţi o ), g. d. art. prezumţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • prezumţiune — PREZUMŢIÚNE s.f. v. prezumţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român