automulţumire

automulţumire
AUTOMULŢUMÍRE s.f. Satisfacţie de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aştepta aprecierile celorlalţi; autoîncântare. [Pr: a-u-] – Auto1- + mulţumire.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AUTOMULŢUMÍRE s. autoîncântare. (Sentiment de automulţumire.)
Trimis de siveco, 10.11.2004. Sursa: Sinonime

automulţumíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automulţumírii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AUTOMULŢUMÍRE s.f. Mulţumire de sine însuşi în urma unor succese, care duce la suficienţă, la stagnare, la regres şi la lipsă de vigilenţă; autoîncântare. [< auto1- + mulţumire].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

AUTOMULŢUMÍRE s. f. mulţumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficienţă, stagnare; autoîncântare. (< auto1- + mulţumire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • autoîncântare — AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulţumire. [Pr: a u ] – Auto1 + încântare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTOÎNCÂNTÁRE s. automulţumire (Sentiment de autoîncântare.) Trimis de siveco, 09.11.2004. Sursa: Sinonime  autoîncântáre s. f.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”