prididi

prididi
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. tranz. A năpădi, a asalta, a copleşi pe cineva cu ceva. 3. tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.
Trimis de ana_zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX '98

PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai prididi cu lucrul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleşi, covârşi, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reţine, stăpâni, subjuga, supune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prididí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pridideáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRIDID//Í prididiésc tranz. 1) (mai ales în construcţii negative) A reuşi în realizarea unei acţiuni; a dovedi. De abia prididiea. 2) (persoane) A face să fie copleşit; a copleşi; a asalta. prididi cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ♢ A-şi prididi plânsul a-şi stăpâni plânsul. /<sl. pridati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

prididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (înv.) A înmîna, a da. – 2. (înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – var. înv. pridădi. sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greşit de la podidi.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • prididí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pridideáscã …   Romanian orthography

  • răzbi — RĂZBÍ, răzbesc, vb. IV. 1. intranz. A şi face drum, a străbate (anevoie), a trece peste piedici; a răzbate. 2. intranz. A ajunge undeva înlăturând obstacolele. ♦ A izbuti, a reuşi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge până la …   Dicționar Român

  • dovedi — DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. tranz. A arăta cu probe (probă), cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într un anumit …   Dicționar Român

  • puclui — PUCLUÍ vb. v. dovedi, prididi, răzbi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pucluí, pucluiésc, vb. IV (reg.) 1. (în construcţii negative) a prididi, a răzbi, a aduce la capăt, a dovedi. 2. (în forma: puculi) a sta, a locui. 3. (în forma …   Dicționar Român

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român

  • copleşi — COPLEŞÍ, copleşesc, vb. IV tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părţile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoţiona peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre fiinţe) A înconjura din toate parţile; a cuprinde. – Probabil… …   Dicționar Român

  • joi — s.f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. *(pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Paştilor. *expr. De joi până mai (de )apoi = la nesfârşit, mereu; niciodată. Din joi în Paşti = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în… …   Dicționar Român

  • preda — PREDÁ, predáu, vb. I. 1. tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredinţa, a remite, a transmite. 2. refl. A se recunoaşte învins şi a se pune la dispoziţia duşmanului …   Dicționar Român

  • proftaxi — PROFTAXÍ vb. v. ajunge, apuca, dovedi, expedia, grăbi, înhăţa, înşfăca, lua, prididi, prinde, răzbi, sosi, trimite, veni, zori. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  proftaxí ( xésc, ít), vb. – A pregăti, a regla. ngr. προστάσσω, viitor …   Dicționar Român

  • reţine — REŢÍNE, reţin, vb. III. tranz. 1. A ţine pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a l priva de libertate. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abţine. 2. A opri o parte din drepturile… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”