prieteneşte

prieteneşte
PRIETENÉŞTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoinţă; amical. [pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -eşte.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Prieteneşte ≠ duşmăneşte
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PRIETENÉŞTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit prieteneşte.) 2. v. binevoitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prietenéşte adv. (sil. pri-e-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIETENÉŞTE adv. În felul prietenilor; cum obişnuiesc prietenii; ca prietenii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. prieteneşteeşte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • amical — AMICÁL, Ă, amicali, e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prieteneşte. – Din fr. amical, lat. amicalis. Trimis de ana zecheru, 18.11.2008. Sursa: DEX 98  AMICÁL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2 …   Dicționar Român

  • amiabil — AMIÁBIL, Ă, amiabili, e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: mi a ] – Din fr. amiable. Trimis de ana zecheru …   Dicționar Român

  • bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… …   Dicționar Român

  • binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… …   Dicționar Român

  • camaradereşte — CAMARADERÉŞTE adv. În felul camarazilor, colegial; p. ext. prieteneşte, loial. – Camaraderie + suf. eşte. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CAMARADERÉŞTE adv. colegial, tovărăşeşte. (Se poartă camaradereşte.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • duşmăneşte — DUŞMĂNÉŞTE adv. În mod ostil, cu duşmănie, ca un duşman. – Duşman + suf. eşte. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Duşmăneşte ≠ prieteneşte Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DUŞMĂNÉŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se… …   Dicționar Român

  • om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

  • prieten — PRIÉTEN, Ă, prieteni, e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [pr.: pri e . – var.: (reg.) priétin, ă s.m. şi f.] – …   Dicționar Român

  • prietenos — PRIETENÓS, OÁSĂ, prietenoşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecţiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [pr.: pri e . – var.: (reg.) prietinos, oăsă adj.] – Prieten + suf. os. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”