primar


primar
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s.m. I. adj. 1. Iniţial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanţă, de bază. ♢ Învăţământ primar = formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline şi care constituie primele patru clase ale scolii generale. Clasă primară (şi substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Şcoală primară (şi substantivat, f.) = şcoală de învăţământ primar; curs primar; clădire în care se predă această formă de învăţământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor fraţi şi surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obţine în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină şi care serveşte ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente şi compuşi chimici) Care are o singură valenţă satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s.m. Reprezentant al conducerii centrale în oraşe şi comune, cu atribuţii administrative. [var.: (II, pop.) primáre s.m.] – Din lat. primarius. cf. fr. p r i m a i r e , m a i r e.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Primar ≠ secundar
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PRIMÁR adj. 1. v. originar. 2. v. primitiv. 3. v. ele-mentar. 4. v. elementar.
Trimis de siveco, 20.11.2007. Sursa: Sinonime

PRIMÁR s. (reg.) antist, (Transilv., Maram. şi Ban.) birău, (Transilv., Ban. şi Olt.) chinez, (Transilv. şi Ban.) jude, (înv.) judeţ, procator, vătăman, vornic, (înv., prin Transilv.) jurat, (rusism înv.) starşină. (primar al satului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PRIMÁR s., adj. v. paleozoic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

primár adj. m., s. m., pl. primári; f. sg. primáră, pl. primáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIMÁR1 primară (primari, primare) 1) Care constituie un început; care caracterizează un început; iniţial; primordial; începător. Etapă primară. ♢ Şcoală primară şcoală începătoare. Văr primar, vară primară a) grad de rudenie stabilit între copiii fraţilor sau ai surorilor; b) persoană aflată în acest grad de rudenie. 2) Care se prezintă simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRIMÁR2 primari m. Conducător administrativ al unui oraş, al unei comune sau al unui sat. /<lat. primarius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRIMÁR, -Ă adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (geol.) Eră primară (şi s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PRIMÁR s.m. Şeful unei administraţii comunale. ♦ Preşedintele comitetului executiv al unui consiliu popular. [< lat. primarius, după fr. maire].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. iniţial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. o învăţământ primar = formă de învăţământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noţiunile elementare ale principalelor discipline; eră primară = paleozoic; medic primar = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ♢ simplu, rudimentar, simplist. ♢ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector primar = ansamblu de activităţi economice producător de materii prime (agricultura şi industriile extractive). ♢ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedeşte lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente şi compuşi chimici) cu o singură valenţă satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuţii administrative în oraşe şi comune. (< lat. primarius, fr. primaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

primár (primáră), adj.1. În expresia: văr primar. – 2. (s.m.) Reprezentant al conducerii centrale în oraşe şi comune. – 3. (s.m., arg.) Client care nu dă bacşiş. – Mr. (ver) primar. lat. prῑmārius (Puşcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moştenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de imstituţie, în 1874, şi se sprijină pe fr. maire. – Der. primăreasă, s.f. (nevastă de primar, primăriţă); primărie, s.f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s.f. (slujbă de primar).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Primär — (zu lat. prīmarius ‚an erster Stelle‘) steht für wichtig, hauptsächlich, erstrangig, ursprünglich, siehe Ordnungszahlwort in der Chemie, z. B. die Verbindung eines C Atoms mit einem anderen C Atom, siehe Primär (Chemie) Siehe auch: Primärsektor,… …   Deutsch Wikipedia

  • Primär — (vom lat. primarĭus, der Erste, Oberste), ursprünglich, anfänglich, z.B. primäre Gebirge, Urgebirge. In der Heilkunde heißt primär ein Übel, das unmittelbar aus der krankmachenden Ursache entsteht und nicht erst Folge einer andern Krankheit… …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Primär — Primär, Primar, lat. deutsch. ursprünglich, anfänglich; P. schulen, Elementarschulen; P. versammlungen, Versammlungen der Urwähler …   Herders Conversations-Lexikon

  • primar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: primar primando primado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. primo primas prima primamos primáis priman… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • primär — Adj vorrangig per. Wortschatz fremd. Erkennbar fremd (19. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. primaire.    Ebenso nndl. primair, ne. primary, nfrz. primaire, nschw. primär, nnorw. primær; Primus, Premiere. ✎ DF 2 (1942), 660. französisch frz …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • primar — em primava em ter tudo limpo. primar por ele prima pela correcção …   Dicionario dos verbos portugueses

  • Primär — (v. lat.), 1) was zuerst an die Reihe kommt, daher: Primärschule, Anfangsschule, so die Elementarschulen in Frankreich, Belgien. Primärversammlungen, Zusammentritt aller activen Staatsbürger für Wahlen der Wähler; 2) von erster Bedeutendheit,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Primär — (franz.), ursprünglich, anfänglich, z. B. primäres Gebirge, das erste, älteste Gebirge (s. Primitiv); Primärform, die Stammform, in der Kristallographie die Grundform der Kristalle. – In der Heilkunde ist eine primäre Krankheit eine solche, die… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • primar — v. tr. 1. Ter a primazia, ser o primeiro. 2. Ter vantagem sobre os outros (ex.: ele prima entre os colegas). 3. Tornar se apreciável ou notável (ex.: ela não prima pela boa educação). = DISTINGUIR SE   ‣ Etimologia: francês primer …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • primär — »zuerst vorhanden; ursprünglich; vordringlich; wesentlich, grundlegend«: Das Adjektiv wurde im 19. Jh. aus gleichbed. frz. primaire entlehnt, das wie entsprechend frz. premier »Erster« (↑ Premiere) auf lat. primarius »zu den Ersten gehörig«… …   Das Herkunftswörterbuch