pristănire

pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susţinută. 2. (reg.; în formele: pristimire şi pristinire) îngăduinţă, permisiune.

Trimis de blaurb, 30.10.2006. Sursa: DAR