proces

proces
PROCÉS, procese, s.n. 1. Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acţiuni. ♢ expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în faţa instanţelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenţie = a învinui pe cineva de intenţii reprobabile pe care nu poţi dovedi că le-a avut. A-şi face proces(e) de conştiinţă = a regreta, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuţiile şi hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operaţii, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluţie, dezvoltare, desfăşurare; acţiune. ♢ Proces de producţie = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relaţii reciproce determinate şi acţionează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricaţie; Proces de fabricaţie = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluţie (sau în regres). [pl. şi: (înv) procesuri] – var.: (înv) proţés s.n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PROCÉS s. 1. (jur.) acţiune, cauză, judecată, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptăte, lege, pricină, (reg.) pâră, (prin Transilv.) tărghelaş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mâine are loc procesul de partaj.) 2. fenomen. (proces fizic, chimic, biologic.) 3. (biol.) proces metabolic v. metabolism.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PROCÉS s. v. decizie, hotărâre, opinie, părere, punct de vedere, sentinţă, verdict.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

procés s. n., pl. procése
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PROCÉS procese n. 1) Desfăşurare în timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de acţiuni sau de operaţii prin care se realizează o lucrare. ♢ proces-verbal document în care este notat pe scurt conţinutul discuţiilor desfăşurate şi a hotărârilor adoptate la o adunare sau şedinţă ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc. 3) jur. Acţiune pentru care cineva apare în faţa judecăţii; cauză. /<fr. proces, lat. processus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluţie, dezvoltare, desfăşurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (jur.) Activitatea pe care o desfăşoară o instanţă judecătorească în legătură cu soluţionarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ♢ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuţiilor şi a hotărârilor dintr-o şedinţă. [pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].
Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DN

PROCÉS s. n. 1. mers, evoluţie, desfăşurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ♢ prefacere, transformare progresivă. 2. activitate desfăşurată de organele judiciare în legătură cu soluţionarea unei cauze. 3. pricină supusă spre soluţionare unei instanţe judecătoreşti. 4. proces -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuţiilor şi a hotărârilor dintr-o şedinţă. (< fr. procès, lat. processus, it. processo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • proces — Proces, Controuersia, Dica dicae, Lis. Proces criminel, Iudicium capitis. Un proces verbal, Renuntiatio. Un proces où il est question de la liberté ou servage d aucun, Liberalis causa. Proces pour raison de succession, Haereditaria controuersia.… …   Thresor de la langue françoyse

  • procès — [ prɔsɛ ] n. m. • 1324; « marche, développement » 1250; lat. processus, de procedere « aller en avant, s avancer » I ♦ 1 ♦ Vx ou littér. Développement, marche. Mod. Didact. Processus. ♢ (1927) Ling. Contenu sémantique du prédicat; ce que le verbe …   Encyclopédie Universelle

  • Proces — Procès Pour les articles homonymes, voir Procès (homonymie). Galilée face au tribunal de l Inquisition (tableau de …   Wikipédia en Français

  • proces — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. processie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} przebieg powiązanych przyczynowo, następujących po sobie zmian stanowiących stadia rozwoju, przeobrażania się czegoś;… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • proces — pròces m DEFINICIJA 1. a. zakonomjerni slijed stanja, faza, pojava i sl., tok razvitka čega b. ukupnost radnji koje se obavljaju da se dobije određeni rezultat [proizvodni proces; proces prerade] 2. pravn. sudski postupak; parnica [sudski proces] …   Hrvatski jezični portal

  • pròces — m 1. {{001f}}a. {{001f}}zakonomjerni slijed stanja, faza, pojava i sl., tok razvitka čega b. {{001f}}ukupnost radnji koje se obavljaju da se dobije određeni rezultat [proizvodni ∼; ∼ prerade] 2. {{001f}}pravn. sudski postupak; parnica [sudski ∼]… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • proces — proces·sor; …   English syllables

  • PROCÈS — s. m. Instance devant un juge, sur un différend entre deux ou plusieurs parties. Procès civil. Procès criminel. Procès de grande discussion. Procès injuste. Procès douteux, mal fondé. Avoir un procès. Intenter un procès. Être en procès avec… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • procès — (pro sê ; l s se lie : un pro sê z important) s. m. 1°   Dans le langage anatomique, il se dit de certains prolongements qui se rattachent à une partie principale (ce qui est un des sens propres du latin processus). Les procès ciliaires.… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • PROCÈS — n. m. Instance devant un juge. Procès civil. Procès criminel. Procès injuste. Procès douteux, mal fondé. Avoir un procès. Intenter un procès. Faire un procès à quelqu’un. être en procès avec quelqu’un. Instruire un procès. Poursuivre un procès.… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”