proeminenţă

proeminenţă
PROEMINÉNŢĂ, proeminenţe, s.f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieşitură. [pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.
Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX '98

PROEMINÉNŢĂ s. 1. v. ieşitură. 2. v. protuberanţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

proeminénţă s. f., g.-d. art. proeminénţei; (părţi proeminente) pl. proeminénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROEMINÉNŢ//Ă proeminenţăe f. 1) Caracter proeminent. 2) Parte proeminentă; ridicătură; protuberanţă; convexitate. /<fr. proéminence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROEMINÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (concr.) Ieşitură (în relief), ridicătură. [pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PROEMINÉNŢĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ♢ ieşitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • proeminénţã — s. f., g. d. art. proeminénţei; (pãrţi proeminente) pl. proeminénţe …   Romanian orthography

  • condil — CONDÍL, condili, s.m. (anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminenţă rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  condíl s. m., pl. condíli Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • protuberanţă — PROTUBERÁNŢĂ, protuberanţe, s.f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieşită în relief; proeminenţă, ieşitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. Trimis de… …   Dicționar Român

  • apofiză — APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (arhit.) Mulură… …   Dicționar Român

  • bărbie — BĂRBÍE, bărbii, s.f. 1. Parte a feţei formată de proeminenţa maxilarului inferior; barbă. ♢ Bărbie dublă = guşa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roşii,… …   Dicționar Român

  • camă — CÁMĂ, came, s.f. Proeminenţă sau şanţ pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cámă s. f., g. d. art. cámei; pl.… …   Dicționar Român

  • cornişă — CORNÍŞĂ, cornişe, s.f. 1. Partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii, având rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe faţa clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un… …   Dicționar Român

  • olivă — OLÍVĂ, olive, s.f. 1. (înv. şi reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroşat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • papilă — PAPÍLĂ, papile, s.f. Mică proeminenţă (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feţei externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  papílă s. f., g. d. art. papílei; pl. papíle… …   Dicționar Român

  • pinten — PÍNTEN, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc., pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor şi care le serveşte pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”