prolifera

PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. intranz. 1. (biol.; despre celule sau, p. ext., despre ţesuturi celulare) A se înmulţi (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. – Din fr. proliférer.

Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98



proliferá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. prolifereáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PROLIFER//Á pers. 3 proliferaeáză intranz. 1) (despre celule sau ţesuturi celulare) A se înmulţi exagerat de repede. 2) A-şi mări excesiv şi repede numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulţi; a se reproduce. /<fr. proliférer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROLIFERÁ vb. I. intr. (biol.; despre celule, ţesuturi, organisme) A se înmulţi, a se reproduce, a procrea. ♦ (fig.) A se înmulţi exagerat şi rapid. [< fr. proliférer, cf. lat, proles – copil, ferre – a purta].

Trimis de LauraGellner, 05.08.2005. Sursa: DN



PROLIFERÁ vb. intr. 1. (despre celule, ţesuturi) a se înmulţi. 2. (despre organisme) a se reproduce; a procrea. 3. (fig.) a se înmulţi exagerat de rapid. (< fr. proliférer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN