prolongaţie

PROLONGÁŢIE, prolongaţii, s.f. (muz.) Poziţie a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă şi în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.

Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98



prolongáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prolongáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prolongáţiei; pl. prolongáţii, art. prolongáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROLONGÁŢI//E prolongaţiei f. muz. Poziţie a unei note dintr-un acord care continuă şi în acordurile următoarte; poziţie identică a unei note într-o serie de acorduri succesive. /<fr. prolognation, lat. prolongatio, prolongaţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PROLONGÁŢIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (muz.) Poziţie a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă şi în acordurile următoare. [gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].

Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN



PROLONGÁŢIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziţie a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă şi în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN