promova


promova
PROMOVÁ, promovez, vb. I. tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcţie; în grad, într-o demnitate etc., a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învăţământ, permiţându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învăţământ. 2. A susţine, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere.
Trimis de RACAI, 02.08.2005. Sursa: DEX '98

A promova ≠ a retrograda
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PROMOVÁ vb. 1. a trece. (A promova clasa.) 2. a avansa, a înainta, a înălţa, a ridica, (înv.) a provivasi. (A promova în funcţie, în grad.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

promová vb., ind. prez. 1 sg. promovéz, 3 sg. şi pl. promoveáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PROMOV//Á promovaéz tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau într-un grad superior; a înainta; a avansa. 2) (elevi, studenţi etc.) A aprecia cu note pozitive, admiţând la etapa următoare de studii. 3) (o clasă sau un curs) A termina cu note pozitive. 4) (idei, cauze, doctrine etc.) A susţine făcând să capete (o largă) răspândire. /<lat. promovere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROMOVÁ vb. I. tr. 1. A ridica la o demnitate; a înainta în grad, a avansa. ♦ A trece pe un elev într-o clasă superioară. 2. A susţine, a propaga (o idee etc.). [< lat. promovere, cf. fr. promouvoir].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN

PROMOVÁ vb. tr. 1. a ridica la o demnitate; a înainta în grad, a avansa. ♢ a trece pe un elev într-o clasă superioară. 2. a susţine, a propaga (o idee etc.). (< lat. promovere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • promová — vb., ind. prez. 1 sg. promovéz, 3 sg. şi pl. promoveázã …   Romanian orthography

  • avansa — AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o ţintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. tranz. şi intranz. A promova în muncă, în grad. 3. tranz. A preda, a acorda cu anticipaţie o sumă… …   Dicționar Român

  • promovare — PROMOVÁRE, promovări, s.f. Acţiunea de a promova şi rezultatul ei. – v. promova. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROMOVÁRE s. 1. trecere. (promovare clasei.) 2. avansare, înaintare, înălţare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) …   Dicționar Român

  • înainta — ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. intranz. A merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ fig. A progresa. 2. intranz. A merge înainte în timp; a se desfăşura, a se dezvolta. 3. tranz. A ridica pe cineva într o… …   Dicționar Român

  • corigenţă — CORIGÉNŢĂ, corigenţe, s.f. Situaţia unui corigent; examen dat de un corigent. [var.: corijénţă s.f.] – Din corigent (după absent absenţă). Trimis de IoanSoleriu, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  corigénţă s. f., g. d. art. corigénţei; pl. corigénţe… …   Dicționar Român

  • cosmopolitism — COSMOPOLITÍSM s.n. 1. Concepţie din epoca sclavagismului grec şi roman, care promova ideea cetăţeniei universale . ♦ Concepţie potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetăţean al ei. 2. (Ieşit din uz) Admiraţie manifestată faţă de tot… …   Dicționar Român

  • promovat — PROMOVÁT, Ă, promovaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învăţământ. – v. promova. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROMOVÁT, Ă adj. (adesea s.) Care a terminat cu succes un an de învăţământ.… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

  • ciolan — CIOLÁN, ciolane, s.n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obţine avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după …   Dicționar Român

  • cocoţa — COCOŢÁ, cocóţ, vb. I. tranz. şi refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aşeza pe un loc mai ridicat. ♦ fig. A promova într un post sau la o situaţie nemeritată. [prez. ind. şi: cocoţez] – et. nec. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98  COCOŢÁ vb …   Dicționar Român