pronunţare

pronunţare
PRONUNŢÁRE, pronunţări, s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei. – v. pronunţa.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PRONUNŢÁRE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (pronunţare desluşită a sunetelor.) 2. v. pronunţie. 3. v. dicţiune. 4. v. fonetism. 5. v. formulare. 6. (jur.) rostire. (După pronunţare sentinţei ...) 7. rostire, ţinere. (pronunţare unui discurs.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pronunţáre s. f., g.-d. art. pronunţării; pl. pronunţări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRONUNŢÁRE s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei; pronunţie; (spec.; jur.) dare a unei sentinţe; sentinţă pronunţată. [< pronunţa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • pronunţie — PRONÚNŢIE, pronunţii, s.f. Pronunţare, rostire; mod de a pronunţa. – Din it. pronunzia. Trimis de ana zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX 98  PRONÚNŢIE s. 1. v. pronunţare. 2. pronunţare, (înv.) pronunţiaţie. (Are o pronunţie străină.) 3. v. fo… …   Dicționar Român

  • accent — ACCÉNT, accente, s.n. 1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr un cuvânt sau a unui cuvânt dintr un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă… …   Dicționar Român

  • articulaţie — ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri… …   Dicționar Român

  • fonetism — FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FONETÍSM s. (fon.) pronunţare, pronunţie …   Dicționar Român

  • anticipare — ANTICIPÁRE, anticipări, s.f. Acţiunea de a anticipa; anticipaţie. ♦ (fon.) Pronunţare anticipată a unui sunet dintr o silabă următoare. – v. anticipa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANTICIPÁRE s. v. anticipaţie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • exprimare — EXPRIMÁRE, exprimări, s.f. Acţiunea de a (se) exprima şi rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, idei, sentimente etc. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXPRIMÁRE, exprimări, s.f. Acţiunea de a (se) exprima şi… …   Dicționar Român

  • omonim — OMONÍM, (1) omonime, s.n., (2) omonimi, s.m. 1. s.n. Cuvânt care are aceeaşi formă şi aceeaşi pronunţare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens şi ca origine. 2. s.m. Persoană care poartă acelaşi nume cu altcineva; tiz. – Din… …   Dicționar Român

  • ortoepie — ORTOEPÍE s.f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunţarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortoepíe s …   Dicționar Român

  • ortofonie — ORTOFONÍE s.f. Pronunţare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. – Din fr. orthophonie. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortofoníe s. f., art. ortofonía, g. d. ortofoníi, art. ortofoníei Trimis de …   Dicționar Român

  • prozodie — PROZODÍE s.f. 1. Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (înv.) Punctuaţie. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”