propriu

propriu
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu iniţială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.
Trimis de ana_zecheru, 14.05.2007. Sursa: DEX '98

Propriu ≠ comun, figurat, impropriu, necaracteristic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PRÓPRIU adj. 1. v. particular. 2. v. personal. 3. individual, particular, personal, (rar) subiectiv. (O viziune, o creaţie propriu.) 4. v. caracteristic. 5. adecvat, bun, indicat, nimerit, potrivit. (Un teren propriu pentru înflorirea artelor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

amór-própriu s. n. [-priu pron. -priu], art. amórul-própriu, g.-d. art. amórului-própriu
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

própriu adj. m. [-priu pron. -priu], art. própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. -pri-ii); f. sg. próprie (sil. -pri-e), art. própria (sil. -pri-a), g.-d. art. própriei, pl. próprii, art. própriile (sil. -pri-i-)
Trimis de siveco, 08.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PRÓPRI//U propriue (propriui) 1) Care este proprietatea cuiva; care aparţine unei persoane; individual. ♢ Nume (sau substantiv) propriu nume dat unei fiinţe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri. 2) Care întruneşte trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunţare propriue. 3) Care este în concordanţă deplină; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ Sens propriu sens iniţial, de bază. propriu-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparţine cuiva în mod exclusiv; personal. ♢ Amor propriu = sentiment al propriei demnităţi, conştiinţa valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ♢ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. f i g u r a t) Prim, de bază, natural. [pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre].
Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN

PRÓPRIU, -IE adj. 1. care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. 2. caracteristic, particular. 3. care este bun, indicat pentru... 4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noţiunea sau ideea ce trebuie exprimată. ♦ propriu-zis = de fapt; la drept vorbind. ♦ (despre sensuri) prim, de bază. (< lat. proprius, fr. propre)
Trimis de raduborza, 23.12.2008. Sursa: MDN

própriu (próprie), adj. – Personal, specific. fr. propre. – Der. impropriu, adj., din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar), s.m., din fr. propriétaire; prop(r)ietăreasă, s.f. (stăpînă); prop(r)ietate, s.f., din fr. propriéte; improprietate, s.f., din fr. impropriéte; împrop(r)ietări, vb. (a se face proprietar; a da ţăranilor proprietăţi agricole). Toate var. fără r sînt vulgare.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • própriu — adj. m. [ priu pron. prìu], art. própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. pri ii); f. sg. próprie (sil. pri e), art. própria (sil. pri a), g. d. art. própriei, pl. próprii, art. própriile (sil. pri i ) …   Romanian orthography

  • Liste des duchés de France — Cet article reprend la liste des duchés français du début de la féodalité au IXe siècle à la fin de la monarchie française au XIXe siècle. Sommaire 1 Historique 2 Duchés médiévaux …   Wikipédia en Français

  • specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM  SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau …   Dicționar Român

  • Duc — Cet article concerne le titre de noblesse. Pour les autres significations, voir Duc (homonymie). Représentation héraldique de la couronne ducale. Un duc, d …   Wikipédia en Français

  • impropriu — IMPRÓPRIU, IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. Trimis de… …   Dicționar Român

  • personal — PERSONÁL, Ă, personali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie.… …   Dicționar Român

  • social — SOCIÁL, Ă, sociali, e, adj. 1. Creat de societate, propriu societăţii; care este legat de viaţa oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau faţă de societate; care priveşte societatea omenească. 2. Propriu unui anumit tip de… …   Dicționar Român

  • antonomază — ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s.f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Trimis de ana zecheru, 13.09 …   Dicționar Român

  • figurat — FIGURÁT, Ă, figuraţi, te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuinţat cu alt înţeles decât cel obişnuit, propriu, de obicei pentru obţinerea unor efecte stilistice. ♢ (Substantivat, n.) La figurat = într un sens deosebit de …   Dicționar Român

  • lunar — LUNÁR, Ă, lunari, e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (şi adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”