proteză

proteză
PROTÉZĂ, proteze, s.f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuieşte un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operaţie chirurgicală prin care se înlocuieşte un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (fon.) Apariţie accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înţelesul cuvântului. – Din fr. prothèse.
Trimis de ana_zecheru, 19.04.2004. Sursa: DEX '98

PROTÉZĂ s. 1. picior, (rar) pilug. (proteză de lemn, a piciorului.) 2. placă. (proteză dentară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

protéză s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROTÉZ//Ă protezăe f. 1) Aparat sau piesă care înlocuieşte un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc. 2) Operaţie chirurgicală prin care se înlocuieşte un organ sau un segment al acestuia printr-un astfel de aparat. 3) lingv. Fenomen accidental de limbă constând în adăugarea unui sunet la începutul cuvântului, fără a-i produce schimbări în sens. /<fr. prothèse
Trimis de siveco, 12.03.2008. Sursa: NODEX

PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuieşte un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul. [var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis].
Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN

PROTÉZĂ s. f. 1. aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului. o proteză dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă. 2. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul. (< fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • proteza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. protezazie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} sztuczny odpowiednik, zamiennik lub uzupełnienie brakującej części ciała, narządu, organu albo tkanki : {{/stl 7}}{{stl 10}}Proteza… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • proteza — protéza ž DEFINICIJA 1. pomagalo od raznih materijala (drveta, porculana, kovine, plastične mase) koje zamjenjuje izgubljen ili bitno oštećen organ ljudskog tijela ili njegov dio [zubna proteza] 2. lingv. glasovi koji se razvijaju ispred nekih… …   Hrvatski jezični portal

  • protéza — ž 1. {{001f}}pomagalo od raznih materijala (drveta, porculana, kovine, plastične mase) koje zamjenjuje izgubljen ili bitno oštećen organ ljudskog tijela ili njegov dio [zubna ∼] 2. {{001f}}lingv. glasovi koji se razvijaju ispred nekih vokala… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • proteza — protezá vb., ind. prez. 1 sg. protezéz, 3 sg. şi pl. protezeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • proteza — ż IV, CMs. protezazie; lm D. protezaez 1. «sztuczne uzupełnienie (aparat, przyrząd) brakującej części ciała lub narządu» Proteza dentystyczna, ortopedyczna, kosmetyczna. Proteza ręki, nogi. Mieć protezę. Używać protezy. Nosić protezę. Posługiwać… …   Słownik języka polskiego

  • protéza — e ž (ẹ̑) priprava, ki nadomešča manjkajoče dele telesa, navadno ude, zobe: namesto roke je imela protezo; pripeti, sneti protezo; lesena, jeklena proteza; invalid s protezo / nožna, zobna proteza …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • protézã — s. f., g. d. art. protézei; pl. protéze …   Romanian orthography

  • protetic — PROTÉTIC, Ă, protetici, ce, adj. 1. (med.) Care ţine de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a i schimba înţelesul. – Din fr. prothétique. Trimis de ana zecheru, 19.04.2004.… …   Dicționar Român

  • placă — PLÁCĂ, plăci, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu feţele plane şi cu o grosime uniformă şi mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ♢ Placă aglomerată = placă (1) obţinută prin aglomerarea cu… …   Dicționar Român

  • dantură — DANTÚRĂ, danturi, s.f. 1. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii; dentiţie. ♢ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinţii unor organe de maşini sau scule (roţi dinţate,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”