- prăduială
- prăduiálă, prăduiéli, s.f. (reg.) furt, hoţie; jaf.Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
prădui — prăduí vt (Argotic) A schimbaBulletin linguistique II, 115; prăduiésc; Trimis de raduborza, 11.02.2006. Sursa: MDA prăduí ( uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunţa. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de… … Dicționar Român