avan

AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan "perfid", ngr. avánis "calomniator".

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Avan ≠ blajin, blând

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



AVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



aván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AVÁN avană (avani, avane) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt avan. /<turc. avvan

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "înainte", "anterior" (în timp şi spaţiu). [var. avant-. /< fr. avant].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DN



aván (aváni), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteţ, viclean. – 4. (adv.) Straşnic. tc. havan "trădător, perfid", din arab. hawwan (Şeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις "calomniator", ἀβανία "calomnie, opresiune", sb. avan "trădător". Der. avanie, s.f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeaşi origine; avănit, adj. (sărac); avaniţă, s.f. (Trans., intrus), din sb. avanica "om crud", care provine din aceeaşi sursă turcă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



AVAN- elem. "înainte, anterior". (< fr. avant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN