pulă


pulă
PÚLĂ, púle, s.f. (Vulgar) Penis. (meglenorom., macedorom. pulă; < lat. pulla, fem. de la pullus (= pui); pentru semantism, cf. jargonul madrilen polla (= puică şi penis), it. uccello (= pasăre şi penis), bg. patka (= raţă şi penis), rus. potka (= pasăre şi penis), rus. petuch (= cocoş şi penis) etc.; derivarea din lat. pūbes, prin interm. unei forme *pūbŭla este improbabilă; derivarea din lat. pupula este fantezistă) [şi DMLR]
Trimis de tavi, 07.04.2009. Sursa: DER

púlă (púle), s.f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. lat. pulla, f. de la pullus "pui" (Creţu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. arg. din Madrid polla "membru viril", it. uccello "membru viril", bg. patka "raţă" şi "penis", rus. potka "pasăre" şi "penis", rus. petych "cocoş" şi "penis" etc. Der. din lat. pupula (Creţu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Puşcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin şi Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s.m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco "codoş", portare i polli "a codoşi" pornesc de la acelaşi cuvînt.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.