puţ


puţ
PUŢ, puţuri, s.n. 1. Groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereţii pietruiţi sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă şi care serveşte la alimentarea cu apă potabilă; fântână. ♢ Puţ absorbant = groapă făcută în locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate până la un strat permeabil care să le absoarbă. Puţ colector = puţ în care se adună apele captate prin mai multe puţuri sau drenuri. 2. Săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafaţa sau cu o galerie principală şi care serveşte la extracţie, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină. ♦ Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. – lat. puteus.
Trimis de ana_zecheru, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

PUŢ s. 1. v. fântână. 2. v. sondă. 3. (reg.) şaht. (puţ de mină.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PÚŢUL s. art. v. pegas.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

puţ s. n., pl. púţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUŢ puţuri n. 1) Groapă adâncă (cu pereţii pietruiţi sau betonaţi), săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, pentru alimentarea cu apă potabilă; fântână. 2) Săpătură într-o mină care serveşte drept cale de transport pentru mineri şi materiale şi ca mijloc de aerisire. 3) Gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului. /<lat. puteus
Trimis de siveco, 17.04.2007. Sursa: NODEX

puţ! interj. (reg.) strigăt cu care se asmut câinii asupra cuiva.
Trimis de blaurb, 09.11.2006. Sursa: DAR

puţ (púţuri), s.n. – Fîntînă. – Mr. puţ, istr. put. lat. pŭteus (Puşcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puţar, s.m. (fîntînar; muncitor la o sondă de ţiţei), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • put — put …   Dictionnaire des rimes

  • pût — pût …   Dictionnaire des rimes

  • put — W1S1 [put] v past tense and past participle put present participle putting [T] ▬▬▬▬▬▬▬ 1¦(move to place)¦ 2¦(change somebody s situation/feelings)¦ 3¦(write/print something)¦ 4¦(express)¦ 5 put a stop/an end to something 6 put something into… …   Dictionary of contemporary English

  • put — [ put ] (past tense and past participle put) verb transitive *** ▸ 1 move something to position ▸ 2 cause to be in situation ▸ 3 write/print something ▸ 4 make someone go to place ▸ 5 give position on list ▸ 6 build/place somewhere ▸ 7 express in …   Usage of the words and phrases in modern English

  • Put — Put, v. t. [imp. & p. p. {Put}; p. pr. & vb. n. {Putting}.] [AS. potian to thrust: cf. Dan. putte to put, to put into, Fries. putje; perh. akin to W. pwtio to butt, poke, thrust; cf. also Gael. put to push, thrust, and E. potter, v. i.] 1. To… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Put — Put, v. t. [imp. & p. p. {Put}; p. pr. & vb. n. {Putting}.] [AS. potian to thrust: cf. Dan. putte to put, to put into, Fries. putje; perh. akin to W. pwtio to butt, poke, thrust; cf. also Gael. put to push, thrust, and E. potter, v. i.] 1. To… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • put — [poot] vt. put, putting [ME putten < or akin to OE potian, to push: mod. senses prob. < Scand, as in Dan putte, Swed dial. putta, to put away, push, akin to OE pyttan, to sting, goad] 1. a) to drive or send by a blow, shot, or thrust [to… …   English World dictionary

  • put — pȗt [b] (I)[/b] m <G púta, I pútem/pútom, N mn pútevi/pútovi/púti knjiš., G pútēvā/pútōvā> DEFINICIJA 1. a. utaban i utrt dio zemlje koji služi za prolaženje i kretanje [seoski put; kolni put] b. prostor po kome se ili kroz koji se odvija… …   Hrvatski jezični portal

  • put — ► VERB (putting; past and past part. put) 1) move to or place in a particular position. 2) bring into a particular state or condition: she tried to put me at ease. 3) (put on/on to) cause to carry or be subject to. 4) assign a value, figure, or… …   English terms dictionary

  • Put — (put; often p[u^]t in def. 3), v. i. 1. To go or move; as, when the air first puts up. [Obs.] Bacon. [1913 Webster] 2. To steer; to direct one s course; to go. [1913 Webster] His fury thus appeased, he puts to land. Dryden. [1913 Webster] 3. To… …   The Collaborative International Dictionary of English


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.