pângări

pângări
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni, (reg.) a mârşăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A pângări memoria cuiva.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PÂNGĂRÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pângărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângăreáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PÂNGĂR//Í pângăriésc tranz. 1) (lucruri sau fiinţe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn "necredincios", prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti "a profana", de la poganŭ "păgîn". Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Puşcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s.f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s.f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s.f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pângãrí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pângãrésc, imperf. 3 sg. pângãreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pângãreáscã …   Romanian orthography

  • profana — PROFANÁ, profanez, vb. I. tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PROFANÁ vb. 1 …   Dicționar Român

  • spurca — SPURCÁ, spurc, vb. I. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ refl. A şi evacua excrementele sau urina. ♦ tranz. fig. A pângări, a profana, a necinsti. ♦ tranz. fig. A înjura. 2. tranz. A a …   Dicționar Român

  • păta — PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. tranz. fig. A pângări, a profana; a… …   Dicționar Român

  • mârşăvi — MÂRŞĂVÍ, mârşăvesc, vb. IV.tranz. (reg.) A pângări, a spurca. – Din mârşav. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂRŞĂVÍ vb. v. pângări, profana, slăbi, spurca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mârşăví …   Dicționar Român

  • prostitua — PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituţia. 2. fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr o întrebuinţare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [pr.: tu a] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • pângărire — PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s.f. Acţiunea de a pângări şi rezultatul ei; profanare, necinstire. – v. pângări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRÍRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihănire,… …   Dicționar Român

  • pângăritor — PÂNGĂRITÓR, OÁRE, pângăritori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângăreşte; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. profanator,… …   Dicționar Român

  • viola — VIOLÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A viola o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A viola încuietoarea uşii.) 3. v. profana. 4. v.… …   Dicționar Român

  • întina — ÎNTINÁ, întinez, vb. I. refl. şi tranz. (reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ fig. A (se) pângări; a (se) păta. [prez. ind. şi: întín] – În + tină. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNTINÁ vb …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”