pârdalnic

PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (pop. şi fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ♢ expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – et. nec.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PÂRDÁLNIC adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÂRDÁLNICUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pârdálnic adj. m., pl. pârdálnici; f. sg. pârdálnică, pl. pârdálnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÂRDÁLNI//C pârdalniccă (pârdalnicci, pârdalnicce) şi substantival pop. (mai ales despre copii) Care face năzbâtii; năzbâtios. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pîrdálnic (pârdálnică), adj. – 1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (s.m.) Diavol. – var. purdalnic. sl. prodalĭnikŭ "vînzător", dar probabil cu sensul existent deja în sl. de "trădător", cf. sb. prodati "a vinde" şi "a trăda". Relaţia cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel "pîrţ" (Cihac, II, 246) sau cu pradă "jaf" (Tiktin; Candrea) nu e sigură.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER