păcătoşenie

păcătoşenie
PĂCĂTOŞÉNIE, păcătoşenii, s.f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloşie; nemernicie, păcătoşie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂCĂTOŞÉNIE s. păcătoşie, (înv.) păcătuinţă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

păcătoşénie s. f. (sil. -ni-e), art. păcătoşénia (sil. -ni-a), g.-d. art. păcătoşéniei; pl. păcătoşénii, art. păcătoşéniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂCĂTOŞÉNI//E păcătoşeniei f. fam. 1) Caracter păcătos. 2) Lucru sau fiinţă păcătoasă. /păcătos + suf. păcătoşenieenie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • păcătoşie — PĂCĂTOŞÍE, păcătoşii, s.f. Păcătoşenie. – Păcătos + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂCĂTOŞÍE s. v. păcătoşenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • păcătuinţă — PĂCĂTUÍNŢĂ s. v. păcătoşenie, păcătoşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”