pătlagină

pătlagină
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor proprietăţi care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparţine acestui gen. – lat. plantago, -ginis.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PĂTLÁGINĂ s. (bot.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcinţica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruţele (pl.), limbariţă, coada-şoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălţilor, limba-broaştei, limba-oii, limba-şarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
Trimis de siveco, 03.05.2005. Sursa: Sinonime

pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂTLÁGIN//Ă pătlaginăi f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, şi cu inflorescenţă în formă de spic în vârful unei codiţe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, pătlaginăginis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pătlágină (pătlágini), s.f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaş) plătanger. lat. platagĭnem (Puşcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • pãtláginã — s. f. (sil. tla ), g. d. art. pãtláginii; pl. pãtlágini …   Romanian orthography

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

  • plantaginacee — PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, şi cu fructe capsule sau …   Dicționar Român

  • apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… …   Dicționar Român

  • aur — ÁUR s.n. 1. Metal preţios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză şi ca etalon al valorii) etc. ♦ fig. Lucru valoros, preţios. ♢ Aur alb …   Dicționar Român

  • baltă — BÁLTĂ, bălţi, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetaţie şi o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a… …   Dicționar Român

  • bou — BOII PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime  BOU s. 1. (zool.) bou de baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai de baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ornit.) bou de baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan …   Dicționar Român

  • căruţele — CĂRUŢÉLE s. pl. v. pătlagină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • iarbăgrasădegrădină — IARBĂ GRASĂ DE GRĂDÍNĂ s. v. pătlagină. Trimis de siveco, 30.12.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”