- rariţă
- RÁRIŢĂ, rariţe, s.f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părţi, formând şanţuri. 2. (La pl. art.) Şir de trei stele din constelaţia Orion. [var.: ráliţă s.f.] – Din bg. raliţa (apropiat prin etimologie populară de rar).Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RÁRIŢĂ s. (agric.) (reg.) săpătoare, (prin Tran-silv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeráriţă (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriţei; pl. ráriţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÁRIŢ//Ă rariţăe f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părţi. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelaţia Orion, care sunt aşezate în şir. [G.-D. rariţei] /<bulg., sb. ralicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXráriţă (ráriţe), s.f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelaţia Orion. – var. raliţă. Megl. raliţă, lariţă. bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo "plug"; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelaţiei este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. răriţa, s.f. (a prăşi cu rariţa).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.