rebarbativ

REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotriveşte la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

Trimis de accedia9, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. sg. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REBARBATÍV rebarbativă (rebarbativi, rebarbative) livr. Care are un aspect respingător, urât. /<fr. rébarbatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REBARBATÍV, -Ă adj. Respingător, urât, aspru (la înfăţişare). ♦ (fig.) Cuvânt rebarbativ = cuvânt cu aspect urât, complet străin pentru o limbă. [< fr. rébarbatif].

Trimis de LauraGellner, 06.03.2007. Sursa: DN



REBARBATÍV, -Ă adj. 1. cu aspect respingător, urât; aspru; neplăcut. 2. (fig.) care se împotriveşte la ceva, refractar. (< fr. rébarbatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN