recoltă

RECÓLTĂ, recolte, s.f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activităţi depuse. 2. Operaţie de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

Trimis de IoanSoleriu, 03.10.2006. Sursa: DEX '98



RECÓLTĂ s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strâns recoltă câmpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) strânsă, strânsură, (înv. şi reg.) rodire, strânsoare, (înv.) agru. (Am obţinut o recoltă bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (recoltă de grâne.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RECÓLT//Ă recoltăe f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumită perioadă; roadă strânsă. A strânge recoltăa câmpului. 2) rar Operaţia de a recolta. Perioada recoltăei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activităţi sau stări de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte

Trimis de siveco, 14.01.2008. Sursa: NODEX



RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].

Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DN



RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♢ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN