regenţă


regenţă
REGÉNŢĂ, regenţe, s.f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenţei sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura şi în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin supleţea, graţia şi delicateţea elementelor decorative. – Din fr. régence.
Trimis de IoanSoleriu, 08.12.2008. Sursa: DEX '98

REGÉNŢĂ s. (înv.) căimăcămie, locotenenţă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

regénţă s. f., g.-d. art. regénţei; pl. regénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REGÉNŢ//Ă regenţăe f. 1) Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane împuter-nicite (în timpul minoratului, absenţei sau bolii monarhului). 2) Perioadă cât durează această guvernare. 3) Persoană sau organ colegial care exercită prerogativele monarhu-lui. 4) (în Franţa, la începutul sec. XVIII) Stil în arhitectură şi în arta decorativă care se caracterizează prin graţie şi delicateţe. /<fr. régence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REGÉNŢĂ s.f. 1. Guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorităţii sau al absenţei regelui; timp cât durează o asemenea guvernare. 2. (ist.) Nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegaţie a sultanului din Constantinopol. [cf. fr. régence, it. reggenza].
Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • regentă — REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziţii; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziţie. – Din regent. Trimis de IoanSoleriu, 05.07.2004. Sursa: DEX 98  REGÉNTĂ adj., s. (gram.) supraordonată. (Propo ziţie regentă.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • regenta — regentá vb., ind. prez. 1 sg. regentéz; 3 sg. şi pl. regenteáză Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  REGENTÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr …   Dicționar Român

  • ‘Regenta’ — statusas T sritis augalininkystė apibrėžtis Paprastosios šunažolės veislė, sukurta Lietuvos žemdirbystės institute Dotnuvoje. Veislė derlinga, menkai išgula, stiebai gausiai lapuoti. Augalai pavasarį ir nupjauti gerai atželia. Į tinkamiausių… …   Žemės ūkio augalų selekcijos ir sėklininkystės terminų žodynas

  • regenta — → regente, 2 …   Diccionario panhispánico de dudas

  • regenta — sustantivo femenino 1. Uso/registro: restringido. Mujer del regente …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • regenta — 1. f. En algunos establecimientos de educación, profesora. 2. coloq. desus. Mujer del regente …   Diccionario de la lengua española

  • regenta — ► sustantivo femenino 1 HISTORIA, POLÍTICA Mujer que gobierna un estado durante la minoría de edad, ausencia o incapacidad del soberano legítimo. 2 Mujer del regente. 3 ENSEÑANZA Profesora en algunos establecimientos de educación y enseñanza. * * …   Enciclopedia Universal

  • regenta — dueña o administradora de un prostíbulo; cf. casa de huifas, casa de putas, cabrona; la regenta tiene que asegurarse de que todas las niñas tengan su carnet de sanidad al día , bueno, ya, no nos queda otra en este pueblo fronterizo y de paso:… …   Diccionario de chileno actual

  • regenta — {{#}}{{LM R33441}}{{〓}} {{[}}regenta{{]}} ‹re·gen·ta› {{《}}▍ s.f.{{》}} Mujer del regente …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • regenta — re|gen|ta Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català