relicvă

relicvă
RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae.
Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă, vestigiu. (relicvăe ale trecutului.) 2. (la pl.) v. moaşte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RELÍCV//Ă relicvăe f. 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la pl. Rămăşiţă (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei persoane, considerate sfântă; moaşte. /<fr. relique, lat. reliquiae
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaşte. 2. (fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RELÍCVĂ s. f. 1. obiect rămas din trecut şi păstrat ca amintire (scumpă). 2. (pl.) moaşte. (< fr. relique, lat. reliquiae)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • relícvã — s. f., g. d. art. relícvei; pl. relícve …   Romanian orthography

  • moaşte — MOÁŞTE s.f. pl. (În religia creştină) Rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă; p. ext. veşmânt, parte de veşmânt sau orice alt obiect care a aparţinut unei astfel de persoane (şi căreia i se atribuie puteri… …   Dicționar Român

  • vestigiu — VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  VESTÍGIU… …   Dicționar Român

  • gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… …   Dicționar Român

  • rămăşiţă — RĂMĂŞÍŢĂ, rămăşiţe, s.f. 1. Ceea ce a rămas dintr un tot sau dintr o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ♢ Rămăşiţele pământeşti (sau trupeşti) = corpul neînsufleţit al unui om; cadavru. 2. Ceea… …   Dicționar Român

  • urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”