- reminiscenţă
- REMINISCÉNŢĂ, reminiscenţe, s.f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămăşiţă, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98reminiscénţă s. f., g.-d. art. reminiscénţei; pl. reminiscénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREMINISCÉNŢ//Ă reminiscenţăe f. 1) Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realităţi trecute; rămăşiţă vagă. 3) (în creaţia artistică şi literară) Element inspirat ca urmare a unei influenţe mai mult sau mai puţin conştiente. /<fr. reminiscence, lat. reminiscentia, reminiscenţăaeTrimis de siveco, 03.12.2004. Sursa: NODEXREMINISCÉNŢĂ s.f. Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Rămăşiţă, urmă. [cf. fr. réminiscence, it. reminiscenza, lat. reminiscentia < reminiscere – a-şi aminti].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNREMINISCÉNŢĂ s. f. 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria reminiscenţăţei = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaşte ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară. 2. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămăşiţă, urmă. (< fr. réminiscence, lat. reminiscentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
