renegat

renegat
RENEGÁT, -Ă, renegaţi, -te, s.m. şi f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credinţa sa. ♦ Persoană care a renunţat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociaţia sau partidul căruia i-a aparţinut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RENEGÁT adj., s. (bis.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om renegat.) 2. s. (livr.) apostat.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

renegát adj. m., s. m., pl. renegáţi; f. sg. renegátă, pl. renegáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RENEGÁ//T renegatţi m. 1) Persoană care s-a lepădat de patria sau de credinţa sa. 2) Persoană care a renunţat la convingerile sale anterioare, trădându-şi grupul sau partidul din care a făcut parte; apostat. /<fr. renégat, germ. Renegat
Trimis de siveco, 03.07.2007. Sursa: NODEX

RENEGÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credinţa sa; (cel) care şi-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN

RENEGÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credinţa sa. ♢ (cel) care a renunţat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. (< fr. renégat, germ. Renegat)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • renégat — renégat, ate [ rənega, at ] n. • 1575; a. provenç. renegat « apostat »; it. rinnegato, de rinnegare « renier » ♦ Personne qui a renié sa religion. ♢ Fig. Personne qui a abandonné, trahi ses opinions, son parti, sa patrie, etc. ⇒ traître. Les… …   Encyclopédie Universelle

  • renégat — renégat, ate (re né ga, ga t ) s. m. et f. 1°   Celui, celle qui a renié la religion chrétienne pour embrasser une autre religion. •   Amet, laissant tomber son cimeterre, se joignit à la renégate, et tous deux ensemble firent ce qu ils purent… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Renegat — Sm Abgefallener per. Wortschatz fach. (16. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. renégat, dieses aus it. rinnegato zu it. rinnegare abschwören aus l. re und l. negāre verneinen, verleugnen . Zunächst Bezeichnung von Christen, die zum Islam… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • renegat — Renegat. s. m. Qui a renié la Religion Chrestienne. C est un Renegat. les Renegats sont plus meschants que les Turcs naturels. il s est fait Renegat …   Dictionnaire de l'Académie française

  • renegat — renègāt m <G renegáta> DEFINICIJA onaj koji se odvojio od skupine kojoj je pripadao (pokretu, organizaciji i sl.); odmetnik, otpadnik ETIMOLOGIJA njem. Renegat ≃ nlat. renegatus …   Hrvatski jezični portal

  • Renegat — »‹Glaubens›abtrünniger«: Das Fremdwort wurde im 16. Jh. aus frz. renégat »jemand, der seinem Glauben abschwört« entlehnt. Dies geht auf mlat. renegatus »Treubrüchiger« zurück (zu mlat. re negare »verleugnen«, vgl. ↑ re..., ↑ Re... und den Artikel …   Das Herkunftswörterbuch

  • Renegat — Ren e*gat (r?n ? g?t), n. [See {Runegate}.] A renegade. [Obs.] Chaucer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Renegāt — (v. lat.), 1) der etwas abläugnet; gewöhnlich 2) Religionsverläugner; bes. 3) ein von der Christlichen Kirche zum Islam Übergetretener …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Renegāt — (neulat., »Verleugner«), im allgemeinen jeder, der seiner Rel in ion abtrünnig wird, namentlich einer, der von der christlichen Religion zum Islam übergetreten ist …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Renegat — Renegāt (neulat.), Verleugner, Abtrünniger, bes. ein vom Christentum zum Islam Übergetretener; auch einer, der aus unlautern Motiven seine Partei wechselt …   Kleines Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”