reometru

REOMÉTRU, reometre, s.n. Instrument pentru studierea şi măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



reométru s. n. (sil. re-o, -tru), art. reométrul; pl. reométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăţilor reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN



REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN