repara

REPARÁ, repár, vb. I. tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare; a drege. ♦ A cârpi. 2. fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare.

Trimis de IoanSoleriu, 06.07.2004. Sursa: DEX '98



A repara ≠ a defecta, a strica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



REPARÁ vb. 1. (pop.) a drege, (înv. şi reg.) a tocmi, (prin Ban. şi Transilv.) a tărtăzi. (A repara un obiect stricat.) 2. v. depana. 3. v. regla. 4. v. drege. 5. a reface, (pop.) a drege, a meşteri, a meşterui, (înv. şi reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A repara o casă.)

Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Sinonime



REPARÁ vb. v. corecta, corija, îmbunătăţi, îndrepta, rectifica, retuşa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



repará vb., ind. prez. 1 sg. repár, 3 sg. şi pl. repáră

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A REPARÁ repár tranz. 1) (obiecte defec-tate) A repune în funcţiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica în bine; a îndrepta; a corecta; a corija. repara o pierdere. 3) (daune, pagube) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa. /<fr. réparer, lat. reparare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REPARÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta stricăciunile, a reface în stare bună de funcţionare, a readuce (un obiect) în bună stare, după ce fusese stricat; a drege. 2. (fig.) A îndrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (jur.) A plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). [P.i. repár. / < fr. réparer, cf. lat. reparare].

Trimis de LauraGellner, 16.03.2007. Sursa: DN



REPARÁ vb. tr. 1. a îndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune în stare bună, de funcţionare; a drege. 2. (fig.) a îndrepta, a corecta. ♢ a compensa. 3. (jur.) a plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). (< fr. réparer, lat. reparare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN