restabili

restabili
RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir).
Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98

RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A restabili pacea.) 2. a reface. (A restabili un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RESTABIL//Í restabiliésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor ante-rioare de evoluţie. /re- + a stabili
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE RESTABIL//Í mă restabiliésc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părţile lui) A reveni la condiţia iniţială; a se reface; a se regenera; a creşte. /re- + a se stabili
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [cf. fr. rétablir, it. ristabilire].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pacifica — PACIFICÁ, pacífic, vb. I. tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînţelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniştea sufletească, a aduce… …   Dicționar Român

  • restabilire — RESTABILÍRE, restabiliri, s.f. Acţiunea de a (se) restabili şi rezultatul ei. – v. restabili. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RESTABILÍRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (restabilire păcii.) 2. refacere. (restabilire unui circuit… …   Dicționar Român

  • traduce — TRADÚCE, tradúc, vb. III. tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr o limbă în alta; a tălmăci. ♦ spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate (recepţiona). 2. fig. A reprezenta, a exprima (cu… …   Dicționar Român

  • contraatac — CONTRAATÁC, contraatacuri, s.n. Ripostă ofensivă desfăşurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei şi de a restabili poziţiile iniţiale. ♦ (Sport) Ripostă . [pr.: tra a ] …   Dicționar Român

  • reabilita — REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi recapete sau a şi recăpăta buna dispoziţie, a( şi) restabili prestigiul ştirbit. 2. tranz. (jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei… …   Dicționar Român

  • reconstitui — RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr o limbă, pe baza… …   Dicționar Român

  • remonta — REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. tranz. A monta din nou o fabrică, o instalaţie etc. 2. refl. şi tranz. fig. A şi reveni, a se reface, a se redresa sau a face să şi revină, să se refacă, să se redreseze. 3. tranz. A procura cai pentru armată. – Din… …   Dicționar Român

  • împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

  • pontaj — PONTÁJ, pontaje, s.n. Operaţie prin care se înregistrează prezenţa muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului …   Dicționar Român

  • reface — REFÁCE, refác, vb. III. tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ refl. (Despre un ţesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”