restricţie

restricţie
RESTRÍCŢIE, restricţii, s.f. Măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc. ♢ loc. adv. Fără restricţie = fără rezerve; pe deplin. [var.: restricţiúne s.f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

RESTRÍCŢIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (restricţie de circulaţie.) 2. limită, (rar) mărginire. (Genera-lizează fără nici o restricţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

restrícţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -stric-), art. restrícţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restrícţiei; pl. restrícţii, art. restrícţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RESTRÍCŢI//E restricţiei f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăţi; îngrădire. restricţie de circulaţie. ♢ Fără restricţie fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, restricţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RESTRÍCŢIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăţi etc. ♦ Fără restricţie = fără rezerve, pe deplin. [gen. -iei, var. restricţiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

!restrícţie (-ţi-e) s. f., g.-d. art. restrícţia (-ţi-a), g.-d. art. restrícţiei; pl. restrícţii, art. restrícţiile (-ţi-i)
Trimis de Laura-ana, 14.06.2007. Sursa: DOOM 2

RESTRÍCŢIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc. o fără restricţie = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile şi a condiţiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • restrícţie — s. f. (sil. ţi e; mf. stric ), art. restrícţia (sil. ţi a), g. d. art. restrícţiei; pl. restrícţii, art. restrícţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • restricţiune — RESTRICŢIÚNE s.f. v. restricţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RESTRICŢIÚNE s.f. v. restricţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • amixie — AMIXÍE s.f. Absenţa secreţiei de mucus normal. [< fr. amyxie, cf. gr. a – fără, myxa – mucus]. Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN  AMIXÍE1 s. f. absenţă a secreţiei mucoase. (< fr. amixie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • anula — ANULÁ, anulez, vb. I. tranz. 1. A declara nul, a desfiinţa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziţie etc.; p. gener. a desfiinţa, a suprima, a declara nul; a şterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat.… …   Dicționar Român

  • barem — BÁREM1 adv. Măcar, cel puţin, batăr. [var.: báremi, bárim adv.] – Din bg., scr. barem. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  BARÉM2, bareme, s.n. 1. Tabel care dă rezultatele unor calcule curente în funcţie de elementele luate în… …   Dicționar Român

  • decât — DECẤT adv., conj. I. adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decât mine. 2. (Restrictiv, în construcţii negative) Numai. ♦ expr. N am (sau n ai etc.) decât să... = a) singurul lucru care îmi (sau îţi etc.) rămâne de făcut...; b) sunt… …   Dicționar Român

  • desfiinţa — DESFIINŢÁ, desfiinţez, vb. I. tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenţie etc. – Des1 + [în]fiinţa. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A desfiinţa ≠ a înfiinţa, a …   Dicționar Român

  • discreţie — DISCRÉŢIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinţată. ♢ expr. A păstra discreţia = a nu răspândi o ştire, a nu divulga un secret încredinţat. ♦ Rezervă în atitudine, reţinere în vorbe şi în fapte. 2. fig. Calitatea de a nu atrage atenţia …   Dicționar Român

  • limită — LÍMITĂ, limite, s.f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafeţe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”