reteacăn

reteacăn
reteácăn, -ă, reteácăni, -e, s.n., adj. (reg.) 1. fără vârf, bont, plat, teşit. 2. (s.n.) rămăşiţă a unui stog. 3. (s.n.) bănuţ la ou.
Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”